Da! Asta a fost tot ce a fost si fiti siguri ca a fost oricum ai lua-o, caci asa a fost cum a fost!
Cu alte cuvinte, nu mai e nimic de facut caci asa e viata! IREMEDIABILA! Chiar daca poti repara unele lucruri stricate tot ramane subconstientul tau care iti reaminteste intotdeauna ca ele tot s-au stricat cumva...e ceva cu care "you have to handle with"...
He's gone. He left behind him a lot of tears...unknown tears...He doesn't know a lot of things about us...about our souls, about our hearts...or maybe...but not...but maybe...
Oh, e imposibil! ... si totusi incerc sa ma obisnuiesc cu ideea ca de acum incolo voi sti exact unde se afla si cu ce se ocupa...E mort de meserie si traieste in suburbiile pamantului, la cel putin 4 metri sub el...Ce umor sumbru!
Si totusi lacrimile tuturor si tristetea tuturor mi-au dovedit ca putem fi, daca vrem si daca si circumstantele ne ajuta, putem fi niste oameni uniti, fara altfel de probleme...Astazi ne uneste suferinta, iar maine probabil ca...nimic, dar oricum nu putem uita ce a fost si ce a fost e foarte frumos in ciuda faptelor si a bocetelor care ne inconjurau...
Dar nu-i chiar asa...
Am constatat ca moartea desfigureaza oamenii si tot ea, ii uneste, ii face mai puternici pe altii si ii determina pe unii sa umble juma' de oras doar pe a spune efectiv pentru ultima data : "La revedere!"...o revedere oarba insa, revazuta doar in fotografii...si inca cate amintiri ma vor mai lega de acest oras despre care am mentionat...
Avem multe, avem de toate: actiune de tot felu', intrigi, simple rulari ale actiunii, momente culminante ale diferitelor situatii cu care a trebuit sa ne descurcam azi si peste care am reusit sa trecem cu bine...cu adevarat bine...
In timpul slujbei, mai pe la inceputul acesteia, printre lacrimile ce imi uscasera deja obrajii palizi, am ridicat usor ochii si am vazut fumul ce se ridica deasupra lumanarilor...lumina batea din toate colturile intunecate ale bisericii, si atunci am vazut asta : Am realizat ca de fapt nimic nu s-a intamplat si ca lacrimile noastre se irosesc pe degeaba, pentru ca, mult iubitul nostru profesor nu merge decat intr-un alt loc, bun sau rau nu prea mai conteaza, ideea este ca, vorbim aici doar despre o SCHIMBARE, una radicala, evident, dar tot schimbare se numeste...
Pacat ca imediat dupa am uitat acest gand si am continuat sa plang...Poate ca nu imi plac schimbarile de niciun fel care sunt facute fara acordul meu sau poate nu stiu...
ESTE ADEVARAT CA NICIODATA NU STIM CE SE VA INTAMPLA CU ADEVARAT ?
I think that everything's gone now...my soul is empty...i can't feel any more, just 'cause i miss him so much...but "This is the life"...we have to learn how to handle with it...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu