A sosit vremea razbunarii, cand trebuie sa muscam cu pofta din cerul care cade peste noi...
Lasa-l sa cada asa cum si lacrimile tale s-au scurs neincetat pe pardoseala dormitorului si s-au dus in adancuri...
Nu poti vedea ce e dincolo, dar o poti simti, caci iti curge prin vene si tu nici nu stii de ea...
Ia cutitul si infinge-l adanc in inima ca si cand ar fi pentru ultima oara cand o faci...
De parca nu o vei mai face...
Nu glumi, i-ati pastila si dormi linistit ... nu vei muri chiar acum, ci in viitoru' apropiat...
Caci frunzele din copacul vestejit nu au murit de cum au cazut pe pamantul umed, ci s-au razvratit in durere, necaz, cu o bruma de fericire patrunsa in sufletul rece...
Fantomele noptii te vor lua in metamorfoza lor continua...
Ai sa dispari in transformarea lunii, iar coltii te vor patrunde adanc...
Fumul diminetii se scurge la fel a nisipul din clepsidra...
Trece si te calca in picioare, iar tu ramai ghemuit pe jos, in frigul nepototolit al noptii..
Te zbiin amarul nesect...e izvorul tau de "fericire,
Nu-l irosi ...
Atat iti zic ...
