Mi-am amintit cu nostalgie de primaverile alea pierdute in lumina soarelui pe care de altfel il urasc. Dar parca mi s-au mai inmuiat sentimentele ...Intr-a sasea, cand temele erau ultima mea problema, cand era febra Puya-"Undeva in Balcani" si Parazitii-"Daca as fi pentru o zi presedinte" ma bucuram cu adevarat de razele soarelui care intrau pe fereastra camerei mele si ma inveseleau. Eu, soarele si melodiile acelea funny dansam impreuna in camera mea, fara sa imi pese ca in cateva minute trebuie sa incep sa ma pregatesc de scoala. Aveam doar zambetul pe buze, iar acum cand imi amintesc efectiv imi vine sa ma plang. De ce?
Pentru ca sufletul meu nu era incarcerat in niciun fel si pur si simplu aveam o senzatie atat de placuta ... good feelings ... Prea frumos era ... era ...
Ooo si de asemenea, diminetile in care trebuia sa ma trezesc pe la 7 ( doar asa ca un moft de-al meu ) si ma trezeam pe la 8:30, iar primul lucru pe care il faceam era sa imi iau iaurtul de gresat din frigider, sa il amestec cu putina cacao si sa il savurez in fata televizorului. In fiecare zi, pana sa plec la scoala, urmaream ABSOLUT toate emisiunile de pe Travel 'n' Living, chiar daca aveam teme de facut. Oricum le faceam, mai in graba mai in serios, si tot note bune luam :D. Si soarele era prezent, dar si patul care ma imbia sa mai stau "in vizita" pe la el ...
Cat de frumos si de placut era ... Si ce senzatie uluitoare si inexplicabile am in suflet cand ma gandesc la toate aceste lucruri care pot spune ca m-au marcat intr-un fel sau altul ... Prea, prea frumos ...
Nu stiu de ce zic asta, dar VREAU SA VINA PRIMAVARA!!!
Vreau sa renunt la haina groasa, sa imi iau balerinii si zambetul pe buze, sa imi iau bijuteriile preferate si ghiozdanul in spate si ma merg cu muuuuulta voiosie la scoala ... Dar tot nu va mai fi la fel ... Era asa de frumos cand aveam ore dupa-amiaza ... ala era tot farmecul, plus autobuzul aglomerat :)).
Vreau, dar nu se mai poate!
