Sa ne gandim mai intai ce inseamna viata. Este oare un cuvant definitoriu pentru fericire, pentru existenta, sau pentru ce? Nu. Sa stiti ca indiferent daca mai exista un altfel de viata dupa moarte, exista eternitatea fiecaruia. Unde? In memoria celorlalti....
Mult stimatule OANCIA ANTON, vreau sa stiti ca dumneavoastra veti ramane mereu viu in memoria cunoscutilor si apropiatilor dumneavoastra. De ce? Pentru simplul fapt ca ati fost un om minunat, absolut minunat, care, dupa cum am mai spus, stia sa scoata tot ce este mai bun din oricine. Sa stiti ca intotdeauna v-am admirat stilul dumneavostra basic, dar elegant si sofisticat totodata. Va priveam mirata de fiecare data cand veneati imbracat in fel si fel de culori tari, pe care stiati insa cum sa le combinati astfel incat sa va puneti in evidenta propriul stil, valoare si caracterul. Cu alte cuvinte, stiati cum sa va puneti amprenta si sa spuneti: "Eu, OANCIA ANTON, am trecut pe aici!", evident cu mandria cuvenita. De asemenea, recunosc ca va admiram unghiile mereu frumos taiate si aranjate si ma gandeam adeseori daca o puneati pe sotia dumneavoastra sa vi le taie cu raportorul. In sinea mea radeam, dar iata cata importanta au acum lucrurile simple care au trecut de altfel si foarte repede de parca nici nu ar fi fost...si totusi o umbra vaga a ramas in mintile noastre, intr-un coltisor prafuit, iar aceasta ne reaminteste ca totusi a fost ceva...Si da, trebuie sa ma iau si de cravata dumneavoastra cu steagul Americii la care am ramas cu gura cascata cand am vazut-o pentru prima oara...atunci radeam si si acum rad de acest lucru chiar si date fiind conditiile sumbre in cadrul carora imi amintesc de acele momente foarte placute din viata mea...Stiu cu certitudine ca respectiva cravata sunt de la baietii dumneavoastra din state, pe care sper sa ii intalnesc maine, la inmormantarea dumneavoastra...Sper sa ma surpinda si ei cu ceva asa cum o faceati dumneavoastra in fiecare zi cand ne intalneam ... Dar nimic nu va mai fi la fel...nici daca as vrea ceea ce vreau, nu am aceasta putere de a schimba ceea ce a fost...poate ca e mai bine asa, insa nu am cum sa stiu sigur...Sunt sigura ca sunteti mai fericit printre INGERI, si da sunt sigura si de faptul ca ACOLO va aflati in acest moment.
Eu nu am decat cuvinte de lauda la adresa dumneavoastra si ma bucur enorm ca v-am cunoscut...Promit ca maine o sa imi tin firea tare si nezdruncinata si nu voi plange...nu voi varsa decat o lacrima doua pentru ca stiu ca ati vrea ca LUMEA SA VA AIBA IN MEMORIE VIU...Sunt sigura ca asa se va intampla...
Condoleante celorlati care v-au fost cu adevarat aproape si, ca un ultim cuvant, vreau sa afirm ca nu regret nici o clipa ca nu v-am vizitat la Hospice...nu as fi suportat sa va vad in stare aceea de care sunt constienta ca asa era cum mi-o imaginez...
Si totusi, inca ma mai intreb, referitor la tot ceea ce am scris aici, la tot ceea ce am gandit si am tinut doar pentru mine ( nu cred ca exista asa ceva ), OARE DE CE?
... ... ... ... ... ...
!!! P.S. Imi amintesc si acum cu mare drag cum m-ati ridicat in picioare la sfarsitul primei ore de matematica cu dumneavoastra : tineati creta in modul dumneavoastra specific, iar eu doream sa raspund la respectivul exercitiu, desi se sunase de un minut si ceva, insa m-ati atentionat "sa ma scol in doua bete..." daca vreau sa vorbesc cu dumneavoastra. Partea amuzanta: mi-ati facut semn sa ma ridic in picioare cu degetul din mijloc, iar eu eram rosie la fata, fiind prima eleva care a raspuns la inceputul clasei a cincea la prima ora de matematica avuta cu dumneavoastra.
Si mai sunt multe de zis, dar le pastram pentru sine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu