Here I am...standing in the rain, thinking at the future, still trying to forget what happened...Pana acum, nu am crezut ca sunt una dintre persoanele care traiesc din trecut. Eram aproape sigura ca nu voi rumega trecutul ca pe tarana...desi tot in tarana voi ajunge si eu candva...cateva tandari de oglinda sparta inca imi reflecta curcubeul celor intamplate...E 1 Aprilie, e primavara, astept sa se intample ceva, dar nimic...Cu totii gresim...dar de ce eu sunt mai cu mot ca ceilalti, ei bine nu stiu...incerc sa ajut, dar...sunt folosita...ii dai omului un deget si iti ia toata mana, pe urma mai si comenteaza daca ii reprosezi ceva...cum spuneam, franturi din trecutul meu inca ma bantuie...nu exista noapte in care sa nu ma gandesc si sa nu plang pentru ele...poate credeati ca am trecut peste. Ei bine, nu! Plus ca gramajoara aceia de problemute aparent inofensiva devine tot mai mare, iar aici eu nu spun "Stop!", ci spun..."Familia!". Da, familia un loc indragit de multi, dar...ca orice alt lucru, nu intruchipeaza perfectiunea...There's no one in this world who can listen to me...without judging me...except a psychologist! Da, ati auzit bine, insa nu, nu dau detalii! Voi fi categorisita din nou ca o nebuna! Poate ca ar trebui totusi...insa, ... Nu!