marți, 14 iunie 2011

Simplicity ...

Adevarata frumusete izvoraste din sublim si simplitate.


Si iata cum am ajuns eu la urmatoarea concluzie: Nu ar fi mai bine si mai relaxant si si mai potrivit pentru atmosfera din perioada asta, sa gasesc eu niste citate frumoase despre suflet pe care sa vi le arat si voua? ... Si nu numai ... ;)) ... Trecand peste drepturile de autor ale celorlalti, iata ca am gasit pe blog-ul altcuiva o lista mare care, in mod emotionant si ciudat, ma lasa pe mine sa ma identific cu o alta persoana. Cu alte cuvinte, acele randuri nu sunt compuse de mine, sunt gasite de mine ( cu greu ), dar ma reprezinta foarte bine ;). So ... enjoy simplicity ... SIMPLICITY iti zic :)).


Astazi m-am gandit cat de mult imi complic viata inutil cu tot felul de probleme care nu isi au rostul.
Asa ca mi-am zis ( si nu stiu de ce nu am facut asta mai devreme! ) ca e timpul sa imi simplific viata cat pot de mult .

Si am inceput sa scriu (fiindca asta fac eu cand gandesc :)) :

-sa devin prioritatea numarul unu pentru mine ; echilibrul meu interior e cel mai important iar deciziile sa le iau in functie de ce simt ca ma ajuta cu adevarat , nu ce trebuie , INTOTDEAUNA , fara exceptii
-sa imi dau voie sa gresesc , sa fiu lenta , sa fac lucrurile in ritmul meu , sa ignor nevoile altora cand nu coincid cu posibilitatile mele si mai ales sa imi dau voie sa ma iubesc chiar si atunci cand altii ar considera ca nu procedez bine
-sa triez tot , dar tot ce nu mai imi trebuie , fizic si emotional , de la haine si ustensile de bucatarie si pana la ganduri si oameni care nu mai sunt compatibili cu mine , luand ca masura sentimentele mele
-sa actionez intodeauna in acord cu inima mea , indiferent daca am apucat sa promit altceva ; nu e rusinos sa iti schimbi parerea ci sa actionezi contra sufletului tau
-sa decid cu inima, nu cu mintea
-sa fiu cat mai clara in raporturile mele cu altii
-sa finalizez toate lucrurile/situatiile neterminate
-sa ma intreb ce simt in fiecare situatie si sa exprim cat pot de frumos opinia mea interioara , indiferent daca asta va insemna sa fiu respinsa ; cu cat respingerea ar fi mai mare , cu atat sa vorbesc mai sincer ; oamenii cu suflet sanatos merita pastrati in jurul meu, restul nu
-sa curat imediat ce am creat murdarie la propriu si la figurat ( valabil inclusiv pentru emotii )

-sa am focus doar pe pace , iubire, bucurie , creativitate , frumusete , Dumnezeu si orice imi calmeaza sufletul ; sa privesc rautatea , durerea si problemele stiind ca ele au alt inteles decat cel pe care il poate da mintea mea acum ; de regula oamenii rai sunt cei mai raniti , iar respingerea inseamna lipsa de intelegere
-sa am rabdare infinita cu mine ; sa ma accept in faza in care sunt , pentru ca am invatat ca intotdeauna finalul e altul decat cel pe care il urmaresc eu
-sa fac doar pasi mici catre telurile mele pentru ca sa pot asimila si reflecta asupra a ceea ce mi se intampla si pentru ca asta e ritmul meu interior
-sa aleg in jurul meu oameni placuti , care ma echilibreaza si ma accepta chiar daca nu ma inteleg ; sa evit oamenii /situatiile care imi creeaza disconfort (chiar daca eu nu inteleg de ce simt asta)
-sa ii las si pe altii sa procedeze la fel in relatia cu mine
-sa am limite clare in relatiile cu ceilalti si sa le respect si eu limitele lor
-sa fiu cat pot de onesta cu mine si cu altii
-sa nu astept nimic , nici de la mine , nici de la altii ; pretentiile sunt hrana criticismului si nu aduc iubire sau pace
-sa le dau voie altora sa ma respinga , pentru ca nu suntem toti la fel ; respingerea , abandonul , sunt foarte sanatoase , fiindca inseamna triere ; sa le respect dreptul altora de a ma tria din viata lor
-sa nu imi mai dau voie sa ma resping , pentru ca sunt unica si nu va mai fi niciodata o alta Daniela , cu asemenea viata , corp , minte si suflet , creata din iubire , de Dumnezeu
-sa ma despart de tot ce e toxic pentru mine , fara regrete , fara jena , de la oameni pana la lucruri si situatii incompatibile cu mine si cand fac asta sa ma bazez pe ceea ce simt nu pe ceea ce inteleg
-sa ma verific zilnic ca sa vad daca fac ceea ce spun si sa ma iert daca inca nu pot face toate astea si sa ma astept pana cand voi putea
-sa nu ma grabesc , sa nu fortez , sa nu controlez

Si multe altele ... 

duminică, 12 iunie 2011

Feelings ... just feelings ...

Ma emotionez in fata cuvintelor turnate in forme perfecte ...
Insa nu ma emotionez in fata formelor perfecte care incearca sa fie cuvinte :D

Aceasta este tema pe care as vrea sa o abordez astazi.
Ce este perfect? Ce tinde spre perfect? ... Nimic.
Oricat de mult ai vrea sa devii o forma perfecta si naturala printre celelalte statuete ale vietii nu iti va reusi. De ce? ... Ei bine, mintea noastra imperfecta inca incearca, cred, sa gaseasca un raspuns ... sper ... Desi nu am de ce sa sper rezolvarea acestui "mister" concentrat, expirat, neregulat, diform ... Este ceva care niciodata nu poti explica in cuvinte ... Asa este sau nu? ... Este?
Dar cine stie? Cui ii pasa cu adevarat despre lucrurile abstracte la care fac eu referire? Sa fim seriosi acum :)).
Tremurul izvorului si ganguritul pasarilor sunt un nimic in fata divinitatii, puritatii, inocentei ... lucrurilor care, in general, definesc ceva "perfect" ... Si totusi, intotdeauna este loc de mai bine ... De aceea, formele perfecte pe care oricine sau orice le poate avea nu sunt decat abstractul vietii cotidiene ... Un mod de a te scoate din rutina este sa te gandesti ca "Intr-o zi voi fi ... ". Dar nu vei fi! Intotdeauna va fi exista destul timp, timp in care tu te vei putea razgandi ... Si viitor va fi mereu din plin ... Dar "mereu" va fi mereu din plin? Ipotetic, da. Practic, nu-i chiar asa. Fiecare persoana are "mereul" sau. Ganditi-va cu atentie la ceea ce vreau sa zic si veti cheia portitei de scapare din acest loc pe care noi il numim "viata". Viata e doar o forma ... o masca inauntrul careia ne ascundem ... Dar cineva mereu va incerca sa ii demascheze pe ceilalti ... Si atunci ce se va intampla?
Atunci, dragii mei, va veni timpul judecatii fiecaruia ... Pentru ca fiecare are parte de orice pe lumea asta, Dumnezeu s-a gandit ca, daca nu a avut parte pe timpul vietii de ceva procese penale, ar fi bine sa experimenteze si o astfel de "experienta ;)) ... Si atunci ii ia "rostul" la rost ...

Just think about it! ;).

sâmbătă, 11 iunie 2011

The white "darkness" ...

Nu te numi sarac daca visurile tale nu se vor implini. Sarac e doar cel care nu a visat niciodata.
Viata nu inseamna a trai, ci a sti pentru ce traiesti.
Viata si cu mine suntem doua linii paralele ce se intalnesc in moarte.
Viata - o umbra miscatoare.
O viata fara a compara si a masura este meditatie.


Totul trebuie sa inceapa cu ceva, nu-i asa? ... Ei bine, uite ca la mine a inceput cu un film ... "Twilight" ...
Si ce credeti ca am realizat eu exact la sfarsitul filmului?
1. Imaginea de fundal este superba.
2. Ma face sa ma gandesc la faptul ca, daca vreodata veti vrea sa ma revedeti in vreo alta conjunctura, ma veti putea gasi intr-un loc asemenator celui din imagine ... adica intr-o padure, exact la inceputul amurgului, dupa ploaie sau in timpul acesteia, pe marginea unui lac din acea poienita, intr-o rochie, cu picioarele in apa, plangand ... 
I'm so sad ... I made the angels cry ... 
DE CE?
... Nici eu nu stiu exact ... 


Am denumit postarea astfel datorita faptului ca al treilea lucru pe care l-am realizat exact la sfarsitul filmului este urmatorul:
Intunericul nu mai reprezinta un motiv de teama pentru mine ... Oamenilor le e frica de necunoscut ... Pentru mine, intunericul nu mai este ceva necunoscut, hard to catch just like a lightning ... NO! Am avut o revelatie al carei ecou inca ma mai bantuie, revelatie pe care eu o numesc "The white "darkness"" ... Zi, noapte ... Ce mai conteaza? Oricum eu tot noptile furtunoase, ploioase le prefer ... 



Mi-ar placea ca si in capul vostru sa se deruleze acelasi filmulet care acum ruleaza pe ecranul mintii mele ... Eu nu traiesc, sunt doar un spectator al vietii ... Ma amuza fiecare clipa "traita" ... E ca la un cinema 7D ... Ai efecte de toate felurile, dar fara ele ar fi un simplu si banal ... si scurt ... film ... Insa efectele il scurteaza si mai mult, pentru ca tot ce e frumos si captivant dureaza putin ... uneori prea putin ... Pe cand sentimentele rele si tot ce e urat ... durerea, suferinta ... dureaza mai mult decat o vesnicie ... iar urmele lasate sunt ca fierul ars cu care se insemneaza bovinele ... 


Pentru mine, melancolia este o stare de spirit permanenta, pe care doar alte sentimente o pot sterge ... Chiar daca zambesti, asta nu inseamna ca si sufletul tau zambeste ... Si din pacate, este unul din acele sentimente care lasa urma permanente ... Chiar daca nu este nimic rau in a fi melancolic ... 

Consider aceasta postare una dintre cele mai importante, care ma defineste prin comparatie cu alte lucruri definitorii personalitatii mele ...
Daca ma cunoasteti cu adevarat, atunci stiti la ce ma refer si imi stiti adevaratul sufletul, adevarata fata ... Poate cu unii dintre voi fac ceva diferit, in sensul ca ati putea sa imi vedeti doar masca de om plictisit care intotdeauna are un interes ... dar cu altii, ei bine, e altceva! Oricum ma ascund in spatele unei masti de cand ma stiu, dar intotdeauna a existat o parte din mine care dorea sa fie mai mult decat vazuta ... APRECIATA! Ei bine, de cele mai multe ori, acest lucru era ceva imposibil si de aceea, parte "optimistica" ( asa cum o numesc eu ) devenea pesimistica ... De aceea, eu sunt acum un fel de hibrid care tinde sa devina doar UN "ceva" ... As putea spune ca sunt 90% pesimista ( ceea ce nu este deloc un lucru rau pentru mine ), iar restul de 10% optimista ( a kind of ... ).
But, don't forget! Asta sunt EU!
Masca mea nu poate avea elemente definitorii pentru ca este ceva ireal, care apare sub forma a ceva uman, normal ... La radacini e virtual, tot o iluzie optica va creeaza ... 


Cred ca ar trebui sa termin :D,  pentru a nu va plictisi prea tare ...
 DON'T FORGET! THIS IS ME!
Ar mai fi totusi foarte multe de spus, o poveste interminabila si fara "happy-end" ... :D ... 


Insa, pentru a va introduce perfect in atmosfera pe care sper ca blog-ul meu sa i-o creeze oricarui cititor, TREBUIE NEAPARAT SA ASCULTATI ASTA:



duminică, 5 iunie 2011

7:29

E 7:29 dimineata ... Lumea se agita in casa asta, fara gluma!
Stau si ma holbez la peretele gol care parca astepta sa fie decorat ... Dar cu ce? Cu emotiile pe care eu i le atribui. Daca il ating, in urma mea va ramane o urma infinita a spiritului meu si a starii de spirit pe care eu o am acum, la 7:31 dimineata.
Dar oare de ce as face eu asta? De nebuna? ... Poate ...
Ei bine iata adevaratul motiv ... :
I'm booored! In ultima vreme m-am stresat mai mult decat am trait cu adevarat si stiu ca nu am trait cu adevarat pentru ca am simtit-o mai mult ca niciodata ... Ati auzit vreodata de "hand pain"? Poate da, dar nu vi s-a intamplat CU ADEVARAT voua sau cunoscutilor ... Stiti? Macar sunt mai apreciata mai mult ca oricand de parintii mei, care recunosc ca am muncit dn greu semestrul acesta si, de fapt, weekend-ul acesta, chinuindu-ma sa transcriu TOT CAIETUL DE CHIMIE! Da, da ati auzit bine! TOT! :| .
M-am saturat de prostiile pe care le scot pe gura, sau mai degraba din maini ... Am inceput sa nu mai am nicio idee despre ce as putea sa scriu aici ... Am mentionat intr-o postare mai veche ca voi adopta genul de postare let's say ... concisa. Dar nu-i deloc funny ... Chiar deloc ...
De la mai sus amintitul "I'm booored!" am trecut la o totala lipsa de imaginatie ... Plus ca nici chef nu mai am sa fac ceva ce odata imi placea si ma incanta ...
Probabil ca ati observat ca ultimele mele postari au fost cam esuate, prea sincere si seci, fara substanta sau inima, fara sa se observe prea mult ca EU le-am scris ... Mdamm, esuate ...
Sa va arat io acuma voua o ecuatie chimica ( nu ii spun "matematica" pt. ca ura fata de chimie ma determina sa scriu si sa recunosc urmatoare afirmatie si + ca "chimica" -- scuzati eventuala cacofonie -- suna mai exploziv ... macar asta sa fie "termenul surpriza" al postarii de zi !! Yuupyy! :|:|:|: ) :


lipsa de imaginatie + lipsa de chef => o si mai mare lipsa a lipsurilor ( un fel de "umbra umbrii" dar si mai sec si mai "nevazut"/"ascuns") .
In concluzie as vrea sa va spun, dragii mei cititori plictisiti, NICI MACAR EU NU INTELEG LEGATURA FRAZELOR ACESTORA CU STAREA MEA DE SPIRIT DE ACUM, NU CEA NORMALA ( PESIMISTA ) SI CU ATAT MAI PUTIN, LEGATURA ACESTORA CU UNELE AFIRMATII CARE AU O NOIMA DOAR PENTRU MINE SI ATAT ...
Zbye!

sâmbătă, 4 iunie 2011

Scurt si la obiect ( dedicatie pentru VOI )

In introducere, as vrea sa ii multumesc Anei ca totusi mai este interesata si de blog-ul meu :D si vreau sa imi cer scuze in mod oficial fata de ea pentru ca nu am mai reusit sa intru pe blog-ul ei. Asa ca, Ana as vrea sa te informez cu privire la faptul ca, de aproape o luna, eu nu iti mai pot accesa blog-ul si nici pe cel al lui Mada
( imi cer scuze si fata de aceasta ), datorita unor probleme ... tehnice :D. Cu alte cuvinte, imi apare ceva scris in chineza =)) .
Rares, stiu, sau cel putin inteleg prin ceea ce treci si stiu ca este groaznic sa pierzi pe cineva ... :| ... Asa ca tot ce pot spune este ... CONDOLEANTE SUFLETULUI TAU ... :|
Cam atata a fost postarea mea ... sper sa insemne mai mult pentru VOI comparativ cu numarul de randuri pe care o are ...

luni, 30 mai 2011

Live it! :P

Ma rog si ma rog si ma rog intruna si sper si sper si sper intruna la ceva mai bun si totusi ... acel ceva mai bun nu mai vine ... degeaba astept ca ceva sa se intample pentru ca pur si simplu nu se va intampla ... ar trebui sa fie o minune, but still. .. SPER. 
Am constatat de-a lungul timpului ca trebuie sa iti manuiesti oarecum soarta pentru ca aceasta sa fie in favoarea ta. E frumos sa umbli cu smecherii ;) dar stiti vorba : "Daca te joci cu focul te arzi!" ... 
Ei si? :)). Ce daca? :P Nu putem scoate limba sortii si sa-i radem in nas? :D Ba da, desigur ca putem, dar daca ramanem atat de indiferenti si nepasatori nu va iesi nimic bine ... Stiu eu ...

Ultimele nopti pentru mine au fost foarte ciudate datorita "viselor" :D pe care le-am avut ... Nu voi scrie nimic despre ele pentru ca imi amintesc doar franturi din ele si ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta! :D :)).
Tot ce pot spune este ca au fost niste cosmaruri oribile care se tot repetau in mod ciudat si foarte sinistru si nu stiu de ce ... de mai multe ori pe noapte ... si de fiecare data ma trezeam transpirata si agitata toata :|. Chiar nu mi s-a parut funny! Mai ales ca imi revin in minte anumite pasaje din ele care sunt mai mult decat creepy X_X. Nu mai vreau sa le vad never ever ... 
Mdaa ... cam asta a fost tot ... ma duc sa mai fac ceva probleme la mate ca miercuri dam un test pe care chiar nu vreau sa il ratez ... stiu ca sunt mai creepy decat cele mai sus amintite, dar ... asta e! :-bd!
Keep it cool! 
And live the moment! :D :).

vineri, 27 mai 2011

I'm gonna dance, dance, dance...

Oare? :)).
V-ati simtit vreodata frustati sau neapreciati? Aici puteti sa va plangeti, sa va spuneti problemele, caci pana la urma de aceea am deschis acest blog, pentru ca cei care sunt mai diferiti sa se simta la fel ca ceilalti...pana la urma toti suntem diferiti in felul nostru, avem propria noastra personalitate etc.etc.
No, I'm not gonna dance!
N-am de ce :)).
Chiar imi e dor de zilele ploioase in care simteam in fiecare clipa mirosul proaspat al ploii, picurii care se prelingeau pe fereastra ii simteam pe mana mea, pe parul meu...mdaa...zile si zile...zile de care mi-e tare dor...dar n-ai ce-i face...
Sunt atat de multe de zis, despre dorinte arzatoare si vise legate de vacanta, despre ultima perioada, dar nu mai vreau sa ma plang.
Va las pe voi :). Aici e doctorul Phill, care va asculta si va asteapta cu bratele deschise :):):).
No hai ca ies si io la o plimbare. ZBYE.

marți, 17 mai 2011

When you are gone...

.. is not so bad...
Da! Asta a fost tot ce a fost si fiti siguri ca a fost oricum ai lua-o, caci asa a fost cum a fost!
Cu alte cuvinte, nu mai e nimic de facut caci asa e viata! IREMEDIABILA! Chiar daca poti repara unele lucruri stricate tot ramane subconstientul tau care iti reaminteste intotdeauna ca ele tot s-au stricat cumva...e ceva cu care "you have to handle with"...
He's gone. He left behind him a lot of tears...unknown tears...He doesn't know a lot of things about us...about our souls, about our hearts...or maybe...but not...but maybe...
Oh, e imposibil! ... si totusi incerc sa ma obisnuiesc cu ideea ca de acum incolo voi sti exact unde se afla si cu ce se ocupa...E mort de meserie si traieste in suburbiile pamantului, la cel putin 4 metri sub el...Ce umor sumbru!
Si totusi lacrimile tuturor si tristetea tuturor mi-au dovedit ca putem fi, daca vrem si daca si circumstantele ne ajuta, putem fi niste oameni uniti, fara altfel de probleme...Astazi ne uneste suferinta, iar maine probabil ca...nimic, dar oricum nu putem uita ce a fost si ce a fost e foarte frumos in ciuda faptelor si a bocetelor care ne inconjurau...
Dar nu-i chiar asa...
Am constatat ca moartea desfigureaza oamenii si tot ea, ii uneste, ii face mai puternici pe altii si ii determina pe unii sa umble juma' de oras doar pe a spune efectiv pentru ultima data : "La revedere!"...o revedere oarba insa, revazuta doar in fotografii...si inca cate amintiri ma vor mai lega de acest oras despre care am mentionat...
Avem multe, avem de toate: actiune de tot felu', intrigi, simple rulari ale actiunii, momente culminante ale diferitelor situatii cu care a trebuit sa ne descurcam azi si peste care am reusit sa trecem cu bine...cu adevarat bine...

In timpul slujbei, mai pe la inceputul acesteia, printre lacrimile ce imi uscasera deja obrajii palizi, am ridicat usor ochii si am vazut fumul ce se ridica deasupra lumanarilor...lumina batea din toate colturile intunecate ale bisericii, si atunci am vazut asta : Am realizat ca de fapt nimic nu s-a intamplat si ca lacrimile noastre se irosesc pe degeaba, pentru ca, mult iubitul nostru profesor nu merge decat intr-un alt loc, bun sau rau nu prea mai conteaza, ideea este ca, vorbim aici doar despre o SCHIMBARE, una radicala, evident, dar tot schimbare se numeste...
Pacat ca imediat dupa am uitat acest gand si am continuat sa plang...Poate ca nu imi plac schimbarile de niciun fel care sunt facute fara acordul meu sau poate nu stiu...
ESTE ADEVARAT CA NICIODATA NU STIM CE SE VA INTAMPLA CU ADEVARAT ?

I think that everything's gone now...my soul is empty...i can't feel any more, just 'cause i miss him so much...but "This is the life"...we have to learn how to handle with it...

luni, 16 mai 2011

R.I.P.

Sa ne gandim mai intai ce inseamna viata. Este oare un cuvant definitoriu pentru fericire, pentru existenta, sau pentru ce? Nu. Sa stiti ca indiferent daca mai exista un altfel de viata dupa moarte, exista eternitatea fiecaruia. Unde? In memoria celorlalti....
Mult stimatule OANCIA ANTON, vreau sa stiti ca dumneavoastra veti ramane mereu viu in memoria cunoscutilor si apropiatilor dumneavoastra. De ce? Pentru simplul fapt ca ati fost un om minunat, absolut minunat, care, dupa cum am mai spus, stia sa scoata tot ce este mai bun din oricine. Sa stiti ca intotdeauna v-am admirat stilul dumneavostra basic, dar elegant si sofisticat totodata. Va priveam mirata de fiecare data cand veneati imbracat in fel si fel de culori tari, pe care stiati insa cum sa le combinati astfel incat sa va puneti in evidenta propriul stil, valoare si caracterul. Cu alte cuvinte, stiati cum sa va puneti amprenta si sa spuneti: "Eu, OANCIA ANTON, am trecut pe aici!", evident cu mandria cuvenita. De asemenea, recunosc ca va admiram unghiile mereu frumos taiate si aranjate si ma gandeam adeseori daca o puneati pe sotia dumneavoastra sa vi le taie cu raportorul. In sinea mea radeam, dar iata cata importanta au acum lucrurile simple care au trecut de altfel si foarte repede de parca nici nu ar fi fost...si totusi o umbra vaga a ramas in mintile noastre, intr-un coltisor prafuit, iar aceasta ne reaminteste ca totusi a fost ceva...Si da, trebuie sa ma iau si de cravata dumneavoastra cu steagul Americii la care am ramas cu gura cascata cand am vazut-o pentru prima oara...atunci radeam si si acum rad de acest lucru chiar si date fiind conditiile sumbre in cadrul carora imi amintesc de acele momente foarte placute din viata mea...Stiu cu certitudine ca respectiva cravata sunt de la baietii dumneavoastra din state, pe care sper sa ii intalnesc maine, la inmormantarea dumneavoastra...Sper sa ma surpinda si ei cu ceva asa cum o faceati dumneavoastra in fiecare zi cand ne intalneam ... Dar nimic nu va mai fi la fel...nici daca as vrea ceea ce vreau, nu am aceasta putere de a schimba ceea ce a fost...poate ca e mai bine asa, insa nu am cum sa stiu sigur...Sunt sigura ca sunteti mai fericit printre INGERI, si da sunt sigura si de faptul ca ACOLO va aflati in acest moment.
Eu nu am decat cuvinte de lauda la adresa dumneavoastra si ma bucur enorm ca v-am cunoscut...Promit ca maine o sa imi tin firea tare si nezdruncinata si nu voi plange...nu voi varsa decat o lacrima doua pentru ca stiu ca ati vrea ca LUMEA SA VA AIBA IN MEMORIE VIU...Sunt sigura ca asa se va intampla...
Condoleante celorlati care v-au fost cu adevarat aproape si, ca un ultim cuvant, vreau sa afirm ca nu regret nici o clipa ca nu v-am vizitat la Hospice...nu as fi suportat sa va vad in stare aceea de care sunt constienta ca asa era cum mi-o imaginez...
Si totusi, inca ma mai intreb, referitor la tot ceea ce am scris aici, la tot ceea ce am gandit si am tinut doar pentru mine ( nu cred ca exista asa ceva ), OARE DE CE?

... ... ... ... ... ...

!!! P.S. Imi amintesc si acum cu mare drag cum m-ati ridicat in picioare la sfarsitul primei ore de matematica cu dumneavoastra : tineati creta in modul dumneavoastra specific, iar eu doream sa raspund la respectivul exercitiu, desi se sunase de un minut si ceva, insa m-ati atentionat "sa ma scol in doua bete..." daca vreau sa vorbesc cu dumneavoastra. Partea amuzanta: mi-ati facut semn sa ma ridic in picioare cu degetul din mijloc, iar eu eram rosie la fata, fiind prima eleva care a raspuns la inceputul clasei a cincea la prima ora de matematica avuta cu dumneavoastra.
Si mai sunt multe de zis, dar le pastram pentru sine...

duminică, 15 mai 2011

DE CE?

De ce a trebuit sa ni-l furi cand stii ca in adancul sufletelor noastre exista dragostea bine meritata, dedicata lui : OANCIA ANTON? De ce nu ai realizat cat de mult il iubim, mai repede, inainte ca asta sa se intample? De ce ai luat viata unui om atat de special care stia sa scoata tot ceea ce e mai bun din oameni? De ce? De ce?
TE IUBIM TONI, IARTA-MI NERESPECTUL CUVENIT TIE, UNUI OM ATAT DE SPECIAL, ACUM CU ADEVARAT SUPERIOR NOUA, DAR VREAU SA ITI SPUN INTR-UN MOD CAT SE POATE DE FAMILIAR, BINE AI VENIT IN LUMEA CELOR TRECUTI IN NEFIINTA! SPER SA ITI FIE MAI BINE AICI SI SA AI PARTE DE CEEA CE NU AI AVUT IN ULTIMELE TALE LUNI DE VIATA, SI ANUME FERICIREA!
Te intreb acum, pe tine, VIATA, de ce???!!
TE IUBIM, TONI!...