sâmbătă, 11 iunie 2011

The white "darkness" ...

Nu te numi sarac daca visurile tale nu se vor implini. Sarac e doar cel care nu a visat niciodata.
Viata nu inseamna a trai, ci a sti pentru ce traiesti.
Viata si cu mine suntem doua linii paralele ce se intalnesc in moarte.
Viata - o umbra miscatoare.
O viata fara a compara si a masura este meditatie.


Totul trebuie sa inceapa cu ceva, nu-i asa? ... Ei bine, uite ca la mine a inceput cu un film ... "Twilight" ...
Si ce credeti ca am realizat eu exact la sfarsitul filmului?
1. Imaginea de fundal este superba.
2. Ma face sa ma gandesc la faptul ca, daca vreodata veti vrea sa ma revedeti in vreo alta conjunctura, ma veti putea gasi intr-un loc asemenator celui din imagine ... adica intr-o padure, exact la inceputul amurgului, dupa ploaie sau in timpul acesteia, pe marginea unui lac din acea poienita, intr-o rochie, cu picioarele in apa, plangand ... 
I'm so sad ... I made the angels cry ... 
DE CE?
... Nici eu nu stiu exact ... 


Am denumit postarea astfel datorita faptului ca al treilea lucru pe care l-am realizat exact la sfarsitul filmului este urmatorul:
Intunericul nu mai reprezinta un motiv de teama pentru mine ... Oamenilor le e frica de necunoscut ... Pentru mine, intunericul nu mai este ceva necunoscut, hard to catch just like a lightning ... NO! Am avut o revelatie al carei ecou inca ma mai bantuie, revelatie pe care eu o numesc "The white "darkness"" ... Zi, noapte ... Ce mai conteaza? Oricum eu tot noptile furtunoase, ploioase le prefer ... 



Mi-ar placea ca si in capul vostru sa se deruleze acelasi filmulet care acum ruleaza pe ecranul mintii mele ... Eu nu traiesc, sunt doar un spectator al vietii ... Ma amuza fiecare clipa "traita" ... E ca la un cinema 7D ... Ai efecte de toate felurile, dar fara ele ar fi un simplu si banal ... si scurt ... film ... Insa efectele il scurteaza si mai mult, pentru ca tot ce e frumos si captivant dureaza putin ... uneori prea putin ... Pe cand sentimentele rele si tot ce e urat ... durerea, suferinta ... dureaza mai mult decat o vesnicie ... iar urmele lasate sunt ca fierul ars cu care se insemneaza bovinele ... 


Pentru mine, melancolia este o stare de spirit permanenta, pe care doar alte sentimente o pot sterge ... Chiar daca zambesti, asta nu inseamna ca si sufletul tau zambeste ... Si din pacate, este unul din acele sentimente care lasa urma permanente ... Chiar daca nu este nimic rau in a fi melancolic ... 

Consider aceasta postare una dintre cele mai importante, care ma defineste prin comparatie cu alte lucruri definitorii personalitatii mele ...
Daca ma cunoasteti cu adevarat, atunci stiti la ce ma refer si imi stiti adevaratul sufletul, adevarata fata ... Poate cu unii dintre voi fac ceva diferit, in sensul ca ati putea sa imi vedeti doar masca de om plictisit care intotdeauna are un interes ... dar cu altii, ei bine, e altceva! Oricum ma ascund in spatele unei masti de cand ma stiu, dar intotdeauna a existat o parte din mine care dorea sa fie mai mult decat vazuta ... APRECIATA! Ei bine, de cele mai multe ori, acest lucru era ceva imposibil si de aceea, parte "optimistica" ( asa cum o numesc eu ) devenea pesimistica ... De aceea, eu sunt acum un fel de hibrid care tinde sa devina doar UN "ceva" ... As putea spune ca sunt 90% pesimista ( ceea ce nu este deloc un lucru rau pentru mine ), iar restul de 10% optimista ( a kind of ... ).
But, don't forget! Asta sunt EU!
Masca mea nu poate avea elemente definitorii pentru ca este ceva ireal, care apare sub forma a ceva uman, normal ... La radacini e virtual, tot o iluzie optica va creeaza ... 


Cred ca ar trebui sa termin :D,  pentru a nu va plictisi prea tare ...
 DON'T FORGET! THIS IS ME!
Ar mai fi totusi foarte multe de spus, o poveste interminabila si fara "happy-end" ... :D ... 


Insa, pentru a va introduce perfect in atmosfera pe care sper ca blog-ul meu sa i-o creeze oricarui cititor, TREBUIE NEAPARAT SA ASCULTATI ASTA:



2 comentarii:

  1. Ooooo....Andreea:*:* Imi place ploaia, dar aia de vara. Oricum...vreau sa te uiti la postarea mea intitulata "Melancolie". Si iti vei da seama ca eu nu urasc ploaia, doar cea de toamna/primavara. Ma bucur muult ca imi urmaresti blogul, sa sti ca si eu pe al tau, chiar daca nu mereu am timp sa iti las comentarii>:D<.
    P.S: Imi place partea cu "devotata lui Michael".
    >:D<>:D< Esti cea mai tare!:)):))

    RăspundețiȘtergere
  2. ... We ain't hate rain, ain't we?
    Macar aum stiu ca sunt inteles, ca mai exista persoane care traiesc asa, stand pe o frunza pe apa vietii.
    Cu orice picatura de ploaie cazuta, riscul de a fi rasturmat si de a MURI e tot mai mare. <3<3
    Imi place postarea ta. :) SI A TA ANNA. :)

    RăspundețiȘtergere