Firstly, Rares: u are the only one who keeps me alive ( blogareste vorbind ;) ).
Visez sa vad cu adevarat in adancul sufletelor oamenilor, visez sa aud cu adevarat ce gandesc, visez la o lume mai buna, dar intotdeauna raman doar cu visele. De ce? Nu stiu si visez sa incerc a putea afla de ce, dar ca de obicei nu pot. Neputinta ma omoara ... ne omoara. Am lumea in mana mea dreapta si visez ca mana mea stanga sa o poata salva din teroare si nu pot. Visez ca timpul ce zboara pe langa mine sa se opreasca candva, sa stea si sa ma priveasca in ochi, soptindu-mi cine il fugareste, dar graba lui e cu adevarat prea mare pentru a se putea opri sa imi implineasca dorinta. Visez vise mari, visez cosmaruri marete, visez de toate, dar niciodata nu am visat perfectiunea in stare pura. Ce inseamna a defini? Ce ne defineste pe noi cu adevarat? Zambetele noastre sunt masca noastra care imprima si arde suferinta pe chipurile ce au fost odata culese din gradina Domnului... Ne uratim cu fiecare secunda ce trece, dar noi vedem doar uratirea exterioara, cand de fapt sufletul sufera cel mai mult. Daca ar avea gura sa strige la fel cum facem noi, atunci am surzi ... pentru ca sufera. Ce inseamna a medita? De ce spunem ca meditam asupra vietii, cand de fapt vorbim despre reculegerea sufletului ... Am semanat frumusete si culegem suferinta pana in cele mai adanci adancuri ale sufletului. Si totusi eu inca sper ca va fi ceva si visez si visez si visez in continuare, chiar daca aripile gandului imi sunt mereu taiate de realitatea asta reala, dura si materiala care ne ingradeste si ne cenzureaza fiinta. Dar putem opri noi timpul fizic sau cel astronomic? El trece si calca in picioare suflete fara sa intrebe cat de adanci sunt ranile pe care le lasa in urma. Si rasuceste cutitul in rana ...
Asta e visul meu de toamna ...
" Octombrie este o simfonie a permanentei si schimbarii.”Bonaro W. Overstreet
“ Un vant a aruncat departe ploaia, a luat cu el cerul si frunzele, lasand in spate doar copacii. Cred ca am ajuns sa cunosc prea bine toamna.”E. E. Cummings
Si iata ca odata cu toamna, s-a intamplat ca si eu sa ma trezesc din cosmarul meu de zi cu zi, din melancolia mea eterna si sa mai scriu si eu pe blog. Posturile vor fi extrem de rare prevad eu, dar poate ca nu voi uita chiar complet de aceasta portita de evadare in care ma regasesc.
Constat cu stupoare faptul ca eu nici macar nu stiu cand este aniversarea blogului meu ...
Nu stiu ce mi-a venit sau ce am vrut sa spun de fapt cu asta ...
Pentru mine fiecare vorba are o anumita cadenta atat in urechile mele, cat si in sufletul meu ... Se pare ca cele de mai dinainte nu au, deci nu au nici inteles ...
Se pare ca Dumnezeu nu ne prea iubeste pe mine si pe Rares din moment ce nu ne asculta ruga de a ploua ... poate cerem prea mult si nu stim noi ... Nu stiu ...
Totul e relativ, nimic nu e absolut slefuit ... poate doar timpul ... el care da forma tuturor lucrurilor si le spune ca superioritatea nu exista ... Constati la batranete ca ti-ai trait viata degeaba, fiind inghesuit tocmai de acesta, de TIMP ... Constati ca lumea ta s-a invarit de fapt in jurul lumii reale ... Constati ca numai banii au contat si nimic altceva ... Constati ca dupa atatia ani de convietuire cu eul propriu tu tot nu te cunosti, tu tot nu stii ce conteaza cu adevarat in viata, si anume SA TE BUCURI DE LUCRURILE SIMPLE, DE O PICATURA DE PLOAIE, DE CANTUL UNEI PASARELE ...
Sper sa nu fie si cazul meu, sper sa stiu sa ma bucur de adevar atunci cand il am in fata ... si atunci cand nu il voi mai avea ... Conteaza cu adevarat cum si ce ai facut in viata? Nu, normal ca nu. De ce? De murit toti trebuie sa murim, asa ca de ce ar conta cand s-ar intampla asta si in ce conditii? Doar trupul more, nu si spiritualitatea care a dainuit odata in el. Daca ti-ai bucurat indeajuns sufletul, atunci cuvantul moarte nu ar trebui sa trezeasca in tine niciun fel de fior negativ, deoarece dupa moarte tot sufletul tau va avea de castigat mai mult ca inainte si se va bucura de o zi frumoasa ( in felul propriu ) in fiecare zi. Trupul e doar o carcasa pentru a nu rani si mai tare sufletul care este si asa foarte fragil. Aici nu fac referire neaparat la religie, ci mai degraba la lucrurile simple, dar care sunt de fapt atat de profunde. Nu poti realiza cat de profunde sunt daca tot timpul esti presat de alte lucruri "importante". Si atunci nu rezolvi nimic.
Sper sa subliniez esentialul, miezul acestor lucruri si ideologii la care tin extrem de mult si care probabil le tot auziti sau cititi, dar nu va puteti da cu adevarat seama ce INSEAMNA ele. Este ceva foarte fin, fragil, dincolo de simturile umane. Daca esti intr-o pasa proasta nu citi asta, te rog, pentru ca nu iti va ridica moralul. Te vei supara ca nu intelegi nimic. Fa-o cand esti linistit si atunci poate vei intelege mai multe ...
Am adus vorba despre batranete mai inainte tocmai pentru simplul fapt, ca matusa mea, o femeie de caracter si minunta, ajunsa de prefixul 5, mi-a spus intr-o zi cat de mult regreta faptul ca si-a trait toata viata gandidndu-se la bani, in loc sa se bucure de frumusetea naturala a lucrurilor lasata de Dumnezeu. Eu am transpus lucrurile mai poetic, poate mai metaforic, dar intr-un fel, acestea sunt cuvintele ei. Este surprinsa esenta sufletului sau. Poate veti tine cont si voi de acest sfat indirect al ei si va veti gandi cu seriozitate la sublimul fiecarui atom al momentului de ieri, de azi si de maine.
Poate ca unele lucruri nu au noima decat pentru mine, dar nici nu stiti cat de bine si de melancolica ma fac sa ma simt aceste lucruri pe care le spun cu atata drag celor care au urechi sa auda si ochi sa vada ceea ce CONTEAZA cu adevarat.
Ma tot invart in jurul aceleiasi idei cu scopul de a va o implementa in cap. For forever!
Ma rog la Dumnezeu si ii spun sa va faca sa intelegi din timp ce e bine si ce e rau, prin prisma ochilor si a sufletului meu, tocmai pentru a nu va rata viata!
Sunt un fel de mesager care va vrea binele!
ATENTIE!
Pentru a incheia acest post cu sufletul total impacat, as vrea sa imi cer scuze in mod ofocial fata de Anna, Rares, Mada si Mara pentru ca nu le-am mai urmarit activitatea pe blog si poate ca de acum incolo o voi face din ce in ce mai rar. Vreau sa stiti ca imi pasa foarte mult de voi, doar ca eu am intrat in clasa a VIII - a intr-un ritm prea alert si nu am cum sa scap de el. Sper ca nu m-ati uitat si sper, de asemenea, ca desi nu am mai scris de foarte mult timp pe blog, poate va veti aminti sa va uitati pe el si sa cititi acest post care va este dedicat mai ales voua. Poate Mada nu se va uita deloc, dar sper sa aveti bunavointa de a-i spune ca am un mesaj scris pentru ea.
Va multumesc foarte mult >:D<!
Va iubesc! Si Mara, promit ca nu te voi taia niciodata cu drujba :)). Imi dau cuvantul de onoare!
Creatia, un fel de a supravietui intr-o lume nebuna.
Si da, am chef de o postare filosofica asa cum nu am mai scris de mult.
Si uite asa am si schimbat stilul un pic, pentru o prefata prietenoasa ( pentru voi, prietenii mei ) si pentru a vedea chipul meu scaldat pentru prima oara, in premiera, in culori calde caare imi bucura viata si privirea. Sau privirea si fata ? :-/ Hmmn ... nu conteaza, nu ?
Stiti? ... Pentru a crea ceva exceptional, mintea ta trebuie sa fie fixata obligatoriu pe cel mai mic detaliu ... si asa vei fi sigur ca vei reusi ! :-bd Eu nu sunt prea sigura de ceea ce am reusit sa faca in viata pana in momentul de fata, dar sunt sigura ca sunt buna si la alte lucruri decat a ma face si a-i face pe altii sa planga :)).
Cineva spunea ca, cu cat rationezi mai mult, cu atat vei avea un esec mai mare in a crea ceva ( cu interpretatie proprie ) ;).
Cu siguranta este adevarat, pentru ca, uneori, gandire ne intuneca mai mult mintea decat sa o lumineze in vreun fel. Just think about that! ;)
Viata, faima, gloria si moartea se pot omogeniza foarte usor in mintea unui om atunci cand ia condeiul sau tastaura in brate si incepe sa asterne pe hartie sau pe orice alt ceva, exact ceea ce "rationeaza" in acel moment. Una dintre devizele mele este ca, ce-o iesi, o iesi.
Oameni buni !!!
Nu traiti nici clipa si nici momentul, ci traiti SECUNDA !!!
Pe bune acum, nu stim ce se va intampla nici peste un minut ... poate un cutremur ceva :-" ... mdamm, umorul meu sumbru din nou ...
Adevarata frumusete izvoraste din sublim si simplitate.
Si iata cum am ajuns eu la urmatoarea concluzie: Nu ar fi mai bine si mai relaxant si si mai potrivit pentru atmosfera din perioada asta, sa gasesc eu niste citate frumoase despre suflet pe care sa vi le arat si voua? ... Si nu numai ... ;)) ... Trecand peste drepturile de autor ale celorlalti, iata ca am gasit pe blog-ul altcuiva o lista mare care, in mod emotionant si ciudat, ma lasa pe mine sa ma identific cu o alta persoana. Cu alte cuvinte, acele randuri nu sunt compuse de mine, sunt gasite de mine ( cu greu ), dar ma reprezinta foarte bine ;). So ... enjoy simplicity ... SIMPLICITY iti zic :)).
Astazi m-am gandit cat de mult imi complic viata inutil cu tot felul de probleme care nu isi au rostul.
Asa ca mi-am zis ( si nu stiu de ce nu am facut asta mai devreme! ) ca e timpul sa imi simplific viata cat pot de mult . Si am inceput sa scriu (fiindca asta fac eu cand gandesc :)) :
-sa devin prioritatea numarul unu pentru mine ; echilibrul meu interior e cel mai important iar deciziile sa le iau in functie de ce simt ca ma ajuta cu adevarat , nu ce trebuie , INTOTDEAUNA , fara exceptii
-sa imi dau voie sa gresesc , sa fiu lenta , sa fac lucrurile in ritmul meu , sa ignor nevoile altora cand nu coincid cu posibilitatile mele si mai ales sa imi dau voie sa ma iubesc chiar si atunci cand altii ar considera ca nu procedez bine
-sa triez tot , dar tot ce nu mai imi trebuie , fizic si emotional , de la haine si ustensile de bucatarie si pana la ganduri si oameni care nu mai sunt compatibili cu mine , luand ca masura sentimentele mele
-sa actionez intodeauna in acord cu inima mea , indiferent daca am apucat sa promit altceva ; nu e rusinos sa iti schimbi parerea ci sa actionezi contra sufletului tau
-sa decid cu inima, nu cu mintea
-sa fiu cat mai clara in raporturile mele cu altii
-sa finalizez toate lucrurile/situatiile neterminate
-sa ma intreb ce simt in fiecare situatie si sa exprim cat pot de frumos opinia mea interioara , indiferent daca asta va insemna sa fiu respinsa ; cu cat respingerea ar fi mai mare , cu atat sa vorbesc mai sincer ; oamenii cu suflet sanatos merita pastrati in jurul meu, restul nu
-sa curat imediat ce am creat murdarie la propriu si la figurat ( valabil inclusiv pentru emotii ) -sa am focus doar pe pace , iubire, bucurie , creativitate , frumusete , Dumnezeu si orice imi calmeaza sufletul ; sa privesc rautatea , durerea si problemele stiind ca ele au alt inteles decat cel pe care il poate da mintea mea acum ; de regula oamenii rai sunt cei mai raniti , iar respingerea inseamna lipsa de intelegere
-sa am rabdare infinita cu mine ; sa ma accept in faza in care sunt , pentru ca am invatat ca intotdeauna finalul e altul decat cel pe care il urmaresc eu
-sa fac doar pasi mici catre telurile mele pentru ca sa pot asimila si reflecta asupra a ceea ce mi se intampla si pentru ca asta e ritmul meu interior
-sa aleg in jurul meu oameni placuti , care ma echilibreaza si ma accepta chiar daca nu ma inteleg ; sa evit oamenii /situatiile care imi creeaza disconfort (chiar daca eu nu inteleg de ce simt asta)
-sa ii las si pe altii sa procedeze la fel in relatia cu mine
-sa am limite clare in relatiile cu ceilalti si sa le respect si eu limitele lor
-sa fiu cat pot de onesta cu mine si cu altii
-sa nu astept nimic , nici de la mine , nici de la altii ; pretentiile sunt hrana criticismului si nu aduc iubire sau pace
-sa le dau voie altora sa ma respinga , pentru ca nu suntem toti la fel ; respingerea , abandonul , sunt foarte sanatoase , fiindca inseamna triere ; sa le respect dreptul altora de a ma tria din viata lor
-sa nu imi mai dau voie sa ma resping , pentru ca sunt unica si nu va mai fi niciodata o alta Daniela , cu asemenea viata , corp , minte si suflet , creata din iubire , de Dumnezeu
-sa ma despart de tot ce e toxic pentru mine , fara regrete , fara jena , de la oameni pana la lucruri si situatii incompatibile cu mine si cand fac asta sa ma bazez pe ceea ce simt nu pe ceea ce inteleg
-sa ma verific zilnic ca sa vad daca fac ceea ce spun si sa ma iert daca inca nu pot face toate astea si sa ma astept pana cand voi putea
-sa nu ma grabesc , sa nu fortez , sa nu controlez
Ma emotionez in fata cuvintelor turnate in forme perfecte ...
Insa nu ma emotionez in fata formelor perfecte care incearca sa fie cuvinte :D
Aceasta este tema pe care as vrea sa o abordez astazi.
Ce este perfect? Ce tinde spre perfect? ... Nimic.
Oricat de mult ai vrea sa devii o forma perfecta si naturala printre celelalte statuete ale vietii nu iti va reusi. De ce? ... Ei bine, mintea noastra imperfecta inca incearca, cred, sa gaseasca un raspuns ... sper ... Desi nu am de ce sa sper rezolvarea acestui "mister" concentrat, expirat, neregulat, diform ... Este ceva care niciodata nu poti explica in cuvinte ... Asa este sau nu? ... Este?
Dar cine stie? Cui ii pasa cu adevarat despre lucrurile abstracte la care fac eu referire? Sa fim seriosi acum :)). Tremurul izvorului si ganguritul pasarilor sunt un nimic in fata divinitatii, puritatii, inocentei ... lucrurilor care, in general, definesc ceva "perfect" ... Si totusi, intotdeauna este loc de mai bine ... De aceea, formele perfecte pe care oricine sau orice le poate avea nu sunt decat abstractul vietii cotidiene ... Un mod de a te scoate din rutina este sa te gandesti ca "Intr-o zi voi fi ... ". Dar nu vei fi! Intotdeauna va fi exista destul timp, timp in care tu te vei putea razgandi ... Si viitor va fi mereu din plin ... Dar "mereu" va fi mereu din plin? Ipotetic, da. Practic, nu-i chiar asa. Fiecare persoana are "mereul" sau. Ganditi-va cu atentie la ceea ce vreau sa zic si veti cheia portitei de scapare din acest loc pe care noi il numim "viata". Viata e doar o forma ... o masca inauntrul careia ne ascundem ... Dar cineva mereu va incerca sa ii demascheze pe ceilalti ... Si atunci ce se va intampla?
Atunci, dragii mei, va veni timpul judecatii fiecaruia ... Pentru ca fiecare are parte de orice pe lumea asta, Dumnezeu s-a gandit ca, daca nu a avut parte pe timpul vietii de ceva procese penale, ar fi bine sa experimenteze si o astfel de "experienta ;)) ... Si atunci ii ia "rostul" la rost ...
Nu te numi sarac daca visurile tale nu se vor implini. Sarac e doar cel care nu a visat niciodata. Viata nu inseamna a trai, ci a sti pentru ce traiesti. Viata si cu mine suntem doua linii paralele ce se intalnesc in moarte. Viata - o umbra miscatoare. O viata fara a compara si a masura este meditatie.
Totul trebuie sa inceapa cu ceva, nu-i asa? ... Ei bine, uite ca la mine a inceput cu un film ... "Twilight" ... Si ce credeti ca am realizat eu exact la sfarsitul filmului? 1. Imaginea de fundal este superba. 2. Ma face sa ma gandesc la faptul ca, daca vreodata veti vrea sa ma revedeti in vreo alta conjunctura, ma veti putea gasi intr-un loc asemenator celui din imagine ... adica intr-o padure, exact la inceputul amurgului, dupa ploaie sau in timpul acesteia, pe marginea unui lac din acea poienita, intr-o rochie, cu picioarele in apa, plangand ... I'm so sad ... I made the angels cry ... DE CE? ... Nici eu nu stiu exact ...
Am denumit postarea astfel datorita faptului ca al treilea lucru pe care l-am realizat exact la sfarsitul filmului este urmatorul: Intunericul nu mai reprezinta un motiv de teama pentru mine ... Oamenilor le e frica de necunoscut ... Pentru mine, intunericul nu mai este ceva necunoscut, hard to catch just like a lightning ... NO! Am avut o revelatie al carei ecou inca ma mai bantuie, revelatie pe care eu o numesc "The white "darkness"" ... Zi, noapte ... Ce mai conteaza? Oricum eu tot noptile furtunoase, ploioase le prefer ...
Mi-ar placea ca si in capul vostru sa se deruleze acelasi filmulet care acum ruleaza pe ecranul mintii mele ... Eu nu traiesc, sunt doar un spectator al vietii ... Ma amuza fiecare clipa "traita" ... E ca la un cinema 7D ... Ai efecte de toate felurile, dar fara ele ar fi un simplu si banal ... si scurt ... film ... Insa efectele il scurteaza si mai mult, pentru ca tot ce e frumos si captivant dureaza putin ... uneori prea putin ... Pe cand sentimentele rele si tot ce e urat ... durerea, suferinta ... dureaza mai mult decat o vesnicie ... iar urmele lasate sunt ca fierul ars cu care se insemneaza bovinele ...
Pentru mine, melancolia este o stare de spirit permanenta, pe care doar alte sentimente o pot sterge ... Chiar daca zambesti, asta nu inseamna ca si sufletul tau zambeste ... Si din pacate, este unul din acele sentimente care lasa urma permanente ... Chiar daca nu este nimic rau in a fi melancolic ...
Consider aceasta postare una dintre cele mai importante, care ma defineste prin comparatie cu alte lucruri definitorii personalitatii mele ... Daca ma cunoasteti cu adevarat, atunci stiti la ce ma refer si imi stiti adevaratul sufletul, adevarata fata ... Poate cu unii dintre voi fac ceva diferit, in sensul ca ati putea sa imi vedeti doar masca de om plictisit care intotdeauna are un interes ... dar cu altii, ei bine, e altceva! Oricum ma ascund in spatele unei masti de cand ma stiu, dar intotdeauna a existat o parte din mine care dorea sa fie mai mult decat vazuta ... APRECIATA! Ei bine, de cele mai multe ori, acest lucru era ceva imposibil si de aceea, parte "optimistica" ( asa cum o numesc eu ) devenea pesimistica ... De aceea, eu sunt acum un fel de hibrid care tinde sa devina doar UN "ceva" ... As putea spune ca sunt 90% pesimista ( ceea ce nu este deloc un lucru rau pentru mine ), iar restul de 10% optimista ( a kind of ... ). But, don't forget! Asta sunt EU! Masca mea nu poate avea elemente definitorii pentru ca este ceva ireal, care apare sub forma a ceva uman, normal ... La radacini e virtual, tot o iluzie optica va creeaza ...
Cred ca ar trebui sa termin :D, pentru a nu va plictisi prea tare ... DON'T FORGET! THIS IS ME! Ar mai fi totusi foarte multe de spus, o poveste interminabila si fara "happy-end" ... :D ...
Insa, pentru a va introduce perfect in atmosfera pe care sper ca blog-ul meu sa i-o creeze oricarui cititor, TREBUIE NEAPARAT SA ASCULTATI ASTA:
E 7:29 dimineata ... Lumea se agita in casa asta, fara gluma!
Stau si ma holbez la peretele gol care parca astepta sa fie decorat ... Dar cu ce? Cu emotiile pe care eu i le atribui. Daca il ating, in urma mea va ramane o urma infinita a spiritului meu si a starii de spirit pe care eu o am acum, la 7:31 dimineata. Dar oare de ce as face eu asta? De nebuna? ... Poate ...
Ei bine iata adevaratul motiv ... : I'm booored! In ultima vreme m-am stresat mai mult decat am trait cu adevarat si stiu ca nu am trait cu adevarat pentru ca am simtit-o mai mult ca niciodata ... Ati auzit vreodata de "hand pain"? Poate da, dar nu vi s-a intamplat CU ADEVARAT voua sau cunoscutilor ... Stiti? Macar sunt mai apreciata mai mult ca oricand de parintii mei, care recunosc ca am muncit dn greu semestrul acesta si, de fapt, weekend-ul acesta, chinuindu-ma sa transcriu TOT CAIETUL DE CHIMIE! Da, da ati auzit bine! TOT! :| .
M-am saturat de prostiile pe care le scot pe gura, sau mai degraba din maini ... Am inceput sa nu mai am nicio idee despre ce as putea sa scriu aici ... Am mentionat intr-o postare mai veche ca voi adopta genul de postare let's say ... concisa. Dar nu-i deloc funny ... Chiar deloc ...
De la mai sus amintitul "I'm booored!" am trecut la o totala lipsa de imaginatie ... Plus ca nici chef nu mai am sa fac ceva ce odata imi placea si ma incanta ... Probabil ca ati observat ca ultimele mele postari au fost cam esuate, prea sincere si seci, fara substanta sau inima, fara sa se observe prea mult ca EU le-am scris ... Mdamm, esuate ... Sa va arat io acuma voua o ecuatie chimica ( nu ii spun "matematica" pt. ca ura fata de chimie ma determina sa scriu si sa recunosc urmatoare afirmatie si + ca "chimica" -- scuzati eventuala cacofonie -- suna mai exploziv ... macar asta sa fie "termenul surpriza" al postarii de zi !! Yuupyy! :|:|:|: ) :
lipsa de imaginatie + lipsa de chef => o si mai mare lipsa a lipsurilor ( un fel de "umbra umbrii" dar si mai sec si mai "nevazut"/"ascuns") .
In concluzie as vrea sa va spun, dragii mei cititori plictisiti, NICI MACAR EU NU INTELEG LEGATURA FRAZELOR ACESTORA CU STAREA MEA DE SPIRIT DE ACUM, NU CEA NORMALA ( PESIMISTA ) SI CU ATAT MAI PUTIN, LEGATURA ACESTORA CU UNELE AFIRMATII CARE AU O NOIMA DOAR PENTRU MINE SI ATAT ...
Zbye!
In introducere, as vrea sa ii multumesc Anei ca totusi mai este interesata si de blog-ul meu :D si vreau sa imi cer scuze in mod oficial fata de ea pentru ca nu am mai reusit sa intru pe blog-ul ei. Asa ca, Ana as vrea sa te informez cu privire la faptul ca, de aproape o luna, eu nu iti mai pot accesa blog-ul si nici pe cel al lui Mada
( imi cer scuze si fata de aceasta ), datorita unor probleme ... tehnice :D. Cu alte cuvinte, imi apare ceva scris in chineza =)) .
Rares, stiu, sau cel putin inteleg prin ceea ce treci si stiu ca este groaznic sa pierzi pe cineva ... :| ... Asa ca tot ce pot spune este ... CONDOLEANTE SUFLETULUI TAU ... :|
Cam atata a fost postarea mea ... sper sa insemne mai mult pentru VOI comparativ cu numarul de randuri pe care o are ...
Visez sa vad cu adevarat in adancul sufletelor oamenilor, visez sa aud cu adevarat ce gandesc, visez la o lume mai buna, dar intotdeauna raman doar cu visele. De ce? Nu stiu si visez sa incerc a putea afla de ce, dar ca de obicei nu pot. Neputinta ma omoara ... ne omoara. Am lumea in mana mea dreapta si visez ca mana mea stanga sa o poata salva din teroare si nu pot. Visez ca timpul ce zboara pe langa mine sa se opreasca candva, sa stea si sa ma priveasca in ochi, soptindu-mi cine il fugareste, dar graba lui e cu adevarat prea mare pentru a se putea opri sa imi implineasca dorinta. Visez vise mari, visez cosmaruri marete, visez de toate, dar niciodata nu am visat perfectiunea in stare pura. Ce inseamna a defini? Ce ne defineste pe noi cu adevarat? Zambetele noastre sunt masca noastra care imprima si arde suferinta pe chipurile ce au fost odata culese din gradina Domnului... Ne uratim cu fiecare secunda ce trece, dar noi vedem doar uratirea exterioara, cand de fapt sufletul sufera cel mai mult. Daca ar avea gura sa strige la fel cum facem noi, atunci am surzi ... pentru ca sufera. Ce inseamna a medita? De ce spunem ca meditam asupra vietii, cand de fapt vorbim despre reculegerea sufletului ... Am semanat frumusete si culegem suferinta pana in cele mai adanci adancuri ale sufletului. Si totusi eu inca sper ca va fi ceva si visez si visez si visez in continuare, chiar daca aripile gandului imi sunt mereu taiate de realitatea asta reala, dura si materiala care ne ingradeste si ne cenzureaza fiinta. Dar putem opri noi timpul fizic sau cel astronomic? El trece si calca in picioare suflete fara sa intrebe cat de adanci sunt ranile pe care le lasa in urma. Si rasuceste cutitul in rana ...
