Visez sa vad cu adevarat in adancul sufletelor oamenilor, visez sa aud cu adevarat ce gandesc, visez la o lume mai buna, dar intotdeauna raman doar cu visele. De ce? Nu stiu si visez sa incerc a putea afla de ce, dar ca de obicei nu pot. Neputinta ma omoara ... ne omoara. Am lumea in mana mea dreapta si visez ca mana mea stanga sa o poata salva din teroare si nu pot. Visez ca timpul ce zboara pe langa mine sa se opreasca candva, sa stea si sa ma priveasca in ochi, soptindu-mi cine il fugareste, dar graba lui e cu adevarat prea mare pentru a se putea opri sa imi implineasca dorinta. Visez vise mari, visez cosmaruri marete, visez de toate, dar niciodata nu am visat perfectiunea in stare pura. Ce inseamna a defini? Ce ne defineste pe noi cu adevarat? Zambetele noastre sunt masca noastra care imprima si arde suferinta pe chipurile ce au fost odata culese din gradina Domnului... Ne uratim cu fiecare secunda ce trece, dar noi vedem doar uratirea exterioara, cand de fapt sufletul sufera cel mai mult. Daca ar avea gura sa strige la fel cum facem noi, atunci am surzi ... pentru ca sufera. Ce inseamna a medita? De ce spunem ca meditam asupra vietii, cand de fapt vorbim despre reculegerea sufletului ... Am semanat frumusete si culegem suferinta pana in cele mai adanci adancuri ale sufletului. Si totusi eu inca sper ca va fi ceva si visez si visez si visez in continuare, chiar daca aripile gandului imi sunt mereu taiate de realitatea asta reala, dura si materiala care ne ingradeste si ne cenzureaza fiinta. Dar putem opri noi timpul fizic sau cel astronomic? El trece si calca in picioare suflete fara sa intrebe cat de adanci sunt ranile pe care le lasa in urma. Si rasuceste cutitul in rana ...Asta e visul meu de toamna ...
Adele - Someone like u CLICK AICI!
Firstly, mersi c-ai scris. Ma bucur sa vad asta... ar fi frumos sa ai mai mult de o singura postare pe luna. Just sayin, stiu ca timpul ne omoara pe toti.
RăspundețiȘtergereIn al doilea rand, imi place tema postarii. Trebuie sa stai s-o citesti atent ca s-o poti aprecia in profunzime... Nu sunt vorbe in vant, ai dreptate. Tocmai d'aia-mi place sa citesc ce scrii. In blogul asta ma oglindesc, si-mi place asta. In foarte multe situatii, ma rog, in mai multe situatii decat am crede noi, avem aceleasi opinii, pareri etc. Cred ca asta constitutie totodata un alt motiv pentru care iti ador blogul. Iar, daca tot am adus vorba de asta, am vrut sa-ti zic si ca trebuie sa continui sa scrii aici si sa nu renunti la blog. :) You know, atunci cand nu vom mai stii unul de altul, cand timpul a avut deja grija de toate... cand doar gandurile ni se vor mai intersecta, poate ca mai exista o frantura de speranta, dar totodata si de dezamagire, amagire: blogurile. Sunt utile - sunt un jurnal online. Le vom putea reciti peste 20-30 de ani. Chiar daca nu mai postam in ele, ne dezgropam trecutul si ceea ce am fost candva. Regasim sentimente, ganduri etc. Anyway, sper ca te-am convis, darling.
Asa, acum sa revin putin la postarea propriu-zisa. Nu prea am ce comenta sau reprosa, sunt in totalitate de acord cu ea. Societatea de azi e orbita sufleteste, in linii mari, s-ar putea zice. De aici vine tot materialismul, egoismul, ura etc. E trist, e foarte trist. In paralel ai abordat si dorinta...visul de toamna. E frumos. Imi place. Iar timpul, da, chiar ne distruge. Ajungem sa exasperam in fata lui, suntem robii timpului.
Ce mai voiam sa zic e ca as vrea sa vezi "A Walk to Remember". L-ai vazut? E genial filmul. Daca n-ai avut ocazia sa-l vezi te sfatuiesc din toata inima s-o faci... Vei vedea tu de ce. :) Anyway, concentreaza-te mai mult pe faza cu filmul, trebuie sa-ti faci timp sa-l vezi. Astept alte postari... astept! Ne vedem Luni la scoala, Andre. (Idk, I love calling you this way: Andre. It seems so cute and also very..um.. O sa tac acum).
:* Hugs 'n' kisses - blueberry kisses~
E asa interesant... comunicam pe bloguri prin comentarii si postari ca si cum am avea doua vieti in care ne cunoastem: una in care ne vedem 5/7 zile si cealalta in care eu urlu dupa tine disperat sa mai scrii pe aici, ca si cum altfel n-am comunica. Misterele vietii... lol.
Rares.