Hospice - O bucurie pentru toti

Cu toate ca in ziua de astazi oamenii nu isi mai vad capul de treburi, iar timpul ii preseaza non-stop, am fost bucuroasa sa aflu ca voluntariatul nu a murit inca si ca oamenii, de orice varsta ar fi ei, se implica in actiunile de caritate, care implica bucuria intregii comunitati.
Dupa cum probabil va-ti dat seama, am reusit sa devin si eu, un membru Hospice. Desi am petrecut un timp foarte scurt in respectiva cladire, nu am putut sa nu observ un panou mare pe care erau asternute fetele zambitoare ale multor oameni, nu neaparat de nationalitate romana, care se bucura alaturi de toti ceilalti voluntari de faptul ca, prin actiunile lor, reusesc sa aduca acelasi zambet pe fetele altora de varsta lor si nu numai.
De asemenea, am fost placuta surprinsa de faptul ca multi elevi se implica in actiuni caritabile, din proprie initiativa, inclusiv multi mesotisti ( nu neaparat pentru Hospice ). Un exemplu bun de astfel de elev care prezinta, as putea spune "tot tacamul", este colega mea, a noastra, Mara. Eleva olimpica a colegiului de renume "Dr. Ioan Mesota", aceasta este voluntara la Crucea Rosie si de astazi, alaturi de mine si probabil de multi altii, si la Hospice.
In ce consta acest voluntariat?
In primul si in primul rand reprezinta o satisfactie personala, iar in al doilea rand, orice gest din partea oricarui om de buna credinta inseamna o viata mai usoara pentru cei carora Dumnezeu "i-a inzestrat" cu o cruce mai grea decat a noastra, a tuturor. Pentru ca nu iti e totuna daca urmeaza sa mori peste cateva decenii sau poate peste cateva luni.

Ma simt datoare fata de comunitatea brasoveana, in special si de aceea am dedicat aceasta postare unui act nobil, caritatea, sperand ca cei care o vor citi sa inteleaga importanta voluntariatului si a sprijinului de orice fel pentru cei care au nevoie mai mult ca niciodata de o mana de ajutor. 


Voi reveni cu o postare despre ce inseamna cu adevarat sa ai suflet. O poveste reala.