And it goes like this ...

Peste pamantul umed se aseaza picuri din zambetul meu sters si evaporat demult, mult timp ...

Ii simt cum se aseaza pe pielea mea, cum imi mangaie fata rosie si rece ... sub manusile cu puf se ascund maini firave care ar vrea sa ii atinga, dar ceva nu merge ... Oare ce?

Ma ascund sub crengi parasite, peisajul este ponosit .... Este ca o bucatica dintr-un alt timp care tot revine si imi acapareaza campul vizual ... sub genele mele stau sa curga lacrimi fierbinti ... creneluri pe obrajii mei ... ca o masca.

Un zambet se intrezareste totusi si imi cresteaza ca o sabie pometii, ochii, gura.

Ploaie

Ploaia, buruiană deasă,
Vrea pământ de cer să ţeasă,
Si pe vechi şi-atâtea căi
Ploaia şterge paşii tăi ...

Pe unde-am iubit odată
Creşte buruiana beată,
Părul tău se stinge-n ploi,
Nu mai ştim nici noi de noi,

Si ca ploaie, şi ca vânt,
Ne tot pierdem în pământ ...

 ... Cat de adevarat ....