Rainy days...

Rainy days la propriu si la figurat...V-ati intrebat vreodata ce ar fi viata fara obstacole? Ei bine eu da. Si pt. ca vremea ploioasa de afara ma inspira, profit de aceasta inspiratie si de aceasta evadare din lumea exterioara si va voi expune constatarile mele din viata interioara. Deci ... in primul rand, deconectati-va de absolut tot materialismul si substanta care v-ar putea opri din drumul vostru catre...altceva...secondly, ganditi-va la cel mai frumos peisaj vazut sau chiar vizitat  vreodata si adaugati-i ... ploaie...Ploaia este atat de frumoasa, atat de revigoranta pt. orice fel de  vietate...Ganditi-va cu mare atentie la drumul unui singur picur de ploaie : acesta traverseaza verticala netrasata denumita ordonata, dupa ce s-a aruncat de pe marginea prapastioasa si fluffy a norului, zicandu-si ca nu se sinucide la propriu, ci se transforma in altceva...poate mai turtit, poate mai oval, poate mai omenesc...nici el nu stie, dar un lucru este cert : stie ca de murit nu va muri...presupun ca acolo, sus, in ceruri, viata nu e prea frumoasa, dat fiind faptul ca, daca "casuta" fiecarui picur de ploaie se maniaza din cine stie ce motiv, atunci se va descarca, transmitand vibratia ca si transmisia undelor sonore prin ureche ( externa, medie si interna ), determinand "moartea" fiecarui "adapostit" ( = picur de ploaie ). Acolo totul are viata...e plin de culori simple, dar care pot fi puse in evidenta la fel ca oricare alt lucru simplu din viata asta...totul depinde doar de imaginatie...de aceea spun ca si "casutele" ( = norisorii ^_^ ) se pot mania, se pot bucura...au sentimente -- asta vreau sa subliniez...orice lucru este mort si inert daca nu stii sa-l faci sa simta...sa simta orice...important este sa simta...daca tu iti poti imagina toate aceste lucruri, ei bine inseamna ca esti om in adevaratul sens al cuvantului...pt. mine este foarte important sa simti absolut orice...chiar daca nu tine de arta...eu stiu sa privesc lucrurile si din alte unghiuri astfel incat sa le pun in valoare si partile mai "intunecate"... cu alte cuvinte, nu stiu sa privesc doar inainte. Revenind la drumul unui picur de ploaie, reamintesc ca el tocmai "s-a aruncat" de pe marginea norisorului si a traversat ordonata. In final, ajunge pe pamant (la fel cum unda sonora ajunge sub organul Corti, facandu-i MEMBRANA sa vibreze) si se izbeste, insa nimeni nu ii aude strigatul...e prea micut si prea slabit...se pare ca nu s-a transformat pe sine insusi, ci si-a transformat sufletul...devenind astfel un picur de ploaie mai bun, superior celorlalti care nu si-au terminat drumul ( neimplinindu-si astfel menirea, inca, INCA ITI ZIC ). Spun ca a devenit un picur de ploaie mai bun ( d.p.d.v. sufleteste ), pt. ca a savarsit o fapta buna, transmitand senzatia si ASFALTULUI ( NU RADETI! ). 
Nota : asfalt = membrana.
Ceea ce am vrut eu sa subliniez aici ( concluzia ) este ca toti putem deveni mai buni atata timp cat prin sufletul nostru ii determinam si pe ceilalti sa fie ca noi, SA FIE MAI BUNI!