vineri, 11 noiembrie 2011

Fara sfarsit ...

Si ma tot invart in jurul degetului si vad lumea doar plina de defecte asa cum si este, dar parca tot mi-as dori sa o vad cu alti ochi ... Evident ca nu pot.
Sperante si vise naruite ... cam as s-ar rezuma viata mea. Aripi taiate cu cruzime, din radacina, extragand seva bunatatii si inocentei ce le umplea de vigoare ... Fixez cu privirea un punct imaterial din camera mica si stramta in care imi plang de mila 12 din 24,cred ... Vad aceiasi pereti everyday si mi-ar placea sa spun ca sunt altfel si ca imi inspira diferite emotii, dar nu e asa ... Reprezinta aceeasi pata de culoare monotona, vernil si seaca, care acopera doar un strat stupid de beton gri ca viata mea ... Si sufletu-mi-e cimentat ... Ma lasa mai rece ca vremea de afara, care, paradoxal, constat ca imi prieste ... Vremea ... aia imi prieste ... Nimic altceva ...
M-as incadra intr-un interval infinit de puncte de suspensie daca as putea, caci eu apartin lucruri nedefinite, efemere ca fericirea ce-mi invada odata sufletul, dar care l-a parasit demult, demult.
E sec si negru totul in jurul meu si nu mai pot iesi din aceasta sfera. Am ajuns in momentul in care culorile imi inspira neincredere, o incontinuitate a vietii mele in prezentul care trece in domeniul trecutului cu fiecare secunda care trece si care totusi se continua intr-un anume viitor trecut. Caci a trecut si stiti prea bine asta.
Cu mintea prin ploaie imi inmoi oboseala ce s-a acumulat, stresul ce imi invadeaza creierul ce trece prin clipe si secunde infinite. Ca si cand timpul s-ar tot lati si totodata, stramtora.
E o prisma cu o mie de fete care imi strabate razant sufletul ca un uragan, o prisma in care se aduna amintiri si ... lucruri ... la care tin in mod diferit. E o diversitate ce inunda o zi frumoasa de toamna care se termina la fel cum si timpul se termina, caci se termina si stiti prea bine asta .... Dar toate fara sfarsit.
E ca si cand ai spune ca infinitatea e interminabila, dar intr-un mod terminabil. Si totusi "bil" in seamna "care poate fi". Deci e cu doua taisuri, e probabil, nu e sigur.
Dar de fapt ce tot "E"? ... Orice ar fi, e fara sfarsit ...

2 comentarii:

  1. Ai un mare talent, Andreea! Imi place mult cum scri! Esti geniala!>:D<:*

    RăspundețiȘtergere
  2. Indeed. Ma bucur sa mai citesc o postare de la tine. Imi place cum exprimi lucrurile simple, e genial. Sper ca totusi o sa pui in aplicare ideea aia... gen: in 60 de ani. Da lol, doar tu ai zis ca simti asta. Sper ca o sa pun mana pe primul exemplar. ;))
    Ok then, e 3 a.m., ma duc si eu la somn. Voiam sa-ti las parerea asta pentru ca mi-a placut. 'Night or 'day, dear, depinde cand vezi asta.
    See ya.

    RăspundețiȘtergere