Make me your radio. Moves like Jagger.

Firstly, am constatat ca nu stiu data infintarii propriului meu blog, nu stiu deci nici cand ar trebui sa il sarbatoresc si cu toate astea imi este mult prea lene sa aflu.

Secondly, toamna e tarzie si imi sfasie inima, o rupe si o distruge si imi place. Big griiiin ... I'm moving like Jagger, I feel this beat ... I can not stop it ...
Rontai bucatele de peisaj de pe fereastra camerei mele in timp ce scrie aceste randuri pline de toamna.
Asaa ... lasand asta la o parte, vreau sa va spun ca eu si Ally am constatat astazi ca Acsi are un mic gainel in cap ... Da! Ati auzit bine! Un gainel! Un gainel cu de toate: incestuos, cu gene, cu patru roti, cu doctorat in Acsi, ucrainian ( poate caucazian ), semizeu nevertebrat, rectangular si prismatic, ectoplasmatic, tandalos si ,ei bine, nu conteaza ... :D :))).
Spunand si acestea, as vrea SA ASCULTATI aceste doua melodii care efectiv ma fac sa ma ... misc. Chiar daca poate nu va plac accentele de rap sau temele invechite pentru un videoclip, ati putea totusi sa dati play la:

 ... in special prima melodie ma face sa topai si deci e minunata ... :)
 ... What else can I say? I'm a bad girl dancing on the floor.
                                  ~ . ~

“Toamna , copacii fac striptease pentru a face sa rasara ciupercile.” Patrick Sebastien

"Iubesc toamna.O iubesc datorita graitoarelor ei parfumuri , si din cauza lucrurilor care mor , lucruri de care nu mai trebuie sa ai grija vreodata , si gratie ierbii care inceteaza sa se ridice."
Mark Van Doren

Si eu iubesc toamna ... muuult <3 ... 

Ce saptamana! Viata e indestructibila, pana cand vine vorba de mate sau de fizica. De mate nu ma plang, de fizica insa ... Bah, e frumoasa, dar n-o inteleg :D. This is it!

Toamna apleacă ramul, toamnele apleacă trunchiul.

Fara sfarsit ...

Si ma tot invart in jurul degetului si vad lumea doar plina de defecte asa cum si este, dar parca tot mi-as dori sa o vad cu alti ochi ... Evident ca nu pot.
Sperante si vise naruite ... cam as s-ar rezuma viata mea. Aripi taiate cu cruzime, din radacina, extragand seva bunatatii si inocentei ce le umplea de vigoare ... Fixez cu privirea un punct imaterial din camera mica si stramta in care imi plang de mila 12 din 24,cred ... Vad aceiasi pereti everyday si mi-ar placea sa spun ca sunt altfel si ca imi inspira diferite emotii, dar nu e asa ... Reprezinta aceeasi pata de culoare monotona, vernil si seaca, care acopera doar un strat stupid de beton gri ca viata mea ... Si sufletu-mi-e cimentat ... Ma lasa mai rece ca vremea de afara, care, paradoxal, constat ca imi prieste ... Vremea ... aia imi prieste ... Nimic altceva ...
M-as incadra intr-un interval infinit de puncte de suspensie daca as putea, caci eu apartin lucruri nedefinite, efemere ca fericirea ce-mi invada odata sufletul, dar care l-a parasit demult, demult.
E sec si negru totul in jurul meu si nu mai pot iesi din aceasta sfera. Am ajuns in momentul in care culorile imi inspira neincredere, o incontinuitate a vietii mele in prezentul care trece in domeniul trecutului cu fiecare secunda care trece si care totusi se continua intr-un anume viitor trecut. Caci a trecut si stiti prea bine asta.
Cu mintea prin ploaie imi inmoi oboseala ce s-a acumulat, stresul ce imi invadeaza creierul ce trece prin clipe si secunde infinite. Ca si cand timpul s-ar tot lati si totodata, stramtora.
E o prisma cu o mie de fete care imi strabate razant sufletul ca un uragan, o prisma in care se aduna amintiri si ... lucruri ... la care tin in mod diferit. E o diversitate ce inunda o zi frumoasa de toamna care se termina la fel cum si timpul se termina, caci se termina si stiti prea bine asta .... Dar toate fara sfarsit.
E ca si cand ai spune ca infinitatea e interminabila, dar intr-un mod terminabil. Si totusi "bil" in seamna "care poate fi". Deci e cu doua taisuri, e probabil, nu e sigur.
Dar de fapt ce tot "E"? ... Orice ar fi, e fara sfarsit ...

Vis de toamna

Firstly, Rares: u are the only one who keeps me alive ( blogareste vorbind ;) ).

Visez sa vad cu adevarat in adancul sufletelor oamenilor, visez sa aud cu adevarat ce gandesc, visez la o lume mai buna, dar intotdeauna raman doar cu visele. De ce? Nu stiu si visez sa incerc a putea afla de ce, dar ca de obicei nu pot. Neputinta ma omoara ... ne omoara. Am lumea in mana mea dreapta si visez ca mana mea stanga sa o poata salva din teroare si nu pot. Visez ca timpul ce zboara pe langa mine sa se opreasca candva, sa stea si sa ma priveasca in ochi, soptindu-mi cine il fugareste, dar graba lui e cu adevarat prea mare pentru a se putea opri sa imi implineasca dorinta. Visez vise mari, visez cosmaruri marete, visez de toate, dar niciodata nu am visat perfectiunea in stare pura. Ce inseamna a defini? Ce ne defineste pe noi cu adevarat? Zambetele noastre sunt masca noastra care imprima si arde suferinta pe chipurile ce au fost odata culese din gradina Domnului... Ne uratim cu fiecare secunda ce trece, dar noi vedem doar uratirea exterioara, cand de fapt sufletul sufera cel mai mult. Daca ar avea gura sa strige la fel cum facem noi, atunci am surzi ... pentru ca sufera. Ce inseamna a  medita? De ce spunem ca meditam asupra vietii, cand de fapt vorbim despre reculegerea sufletului ... Am semanat frumusete si culegem suferinta pana in cele mai adanci adancuri ale sufletului. Si totusi eu inca sper ca va fi ceva si visez si visez si visez in continuare, chiar daca aripile gandului imi sunt mereu taiate de realitatea asta reala, dura si materiala care ne ingradeste si ne cenzureaza fiinta. Dar putem opri noi timpul fizic sau cel astronomic? El trece si calca in picioare suflete fara sa intrebe cat de adanci sunt ranile pe care le lasa in urma. Si rasuceste cutitul in rana ...
Asta e visul meu de toamna ...

Adele - Someone like u CLICK AICI!