Cat de mult mi-as dori sa pot deschide portile sufletului meu si sa privesc inauntru cum se asterne toamna peste el. Sa vad cum pulseaza sangele prin vinele frunzelor ruginii, sa vad cum scoarta copacilor se umezeste, sa vad cum rasina se topeste sub puterea ploii...
Atatea ramuri, atatea suferinte si dureri stinse cu melancolie si o melodie de suflet....
Izvoare nesecate de lacrimi fierbinti care imi racesc trupul, in bataia vantului....
Un camp infinit de umbre ce pier sub cerul intunecat....
O padure plina de mister in care raul si Binele nu exista....
Pasarile vazduhului ciugulind piesele puzzle-ului in nuante de mov....
Ajuta-ma Doamne sa inteleg cantecul ploii care rasuna neincetat in urechile mele....
Natura ma alinta cu un cantec de leagan in timp ce somnul ma infioreaza ... e un cutremur si un vartej totodata....
Am gasit cheia care opreste timpul, cel putin pentru mine .... Daca ploaia s-ar opri, atunci si eu as inceta sa traiesc, as ingheta in puterea emotiei si fanteziei ....
Mana rece e o placere care mangaie o frunza la fel de rece ....
E mai mult decat teama si nesiguranta .... e obisnuinta :):):)
Si DA, eu totusi zambesc cand privesc acest tablou zapacit conturat doar de sentimente .... si asta chiar daca esenta fuge de mine asa cum fuge si mercurul prin fata acelorasi ochi infiorati ....
O postare pătătă de raţiune imperfectă ....
Iar acum, ceva cu totul special mai ales pentru cei care iubesc
Ploaia:
James Blunt - Tears and Rain and
Cargo - Daca ploaia s-ar opri
